ANDREI MARGA : Viziunea USL pentru Educatie

Domnilor preşedinţi, Domnilor parlamentari, Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor,

Este o discuţie, care se intensifică şi în societatea noastră, dacă statul trebuie să intervină în chestiunile de organizare a vieţii cetăţenilor şi, particular, în domeniul educaţiei. Vedem că, din păcate, la noi a câştigat teren o aşa-zisă politică de dreapta care, dacă e analizată mai îndeaproape, o să vedem, se apropie de dreapta compromisă demult în istorie şi care, evident, stârneşte reacţii ale celor care sunt veritabil la dreapta în sistemul european – creştin-democraţi sau liberali veritabili.

În legătură cu aceasta trebuie spus foarte simplu: orice politică s-ar duce, fie ea social-democrată, fie ea liberală, fie ea creştin-democrată, trebuie asumat că nu numai indivizii au scopuri, evident că indivizii au scopuri, dar că şi statele au scopuri. Nu e deloc o trădare a liberalismului spunând că şi statul are scopuri. Cine citeşte literatura liberală recentă, din ţările care fac liberalism solid, îşi dă seama repede că acesta este adevărul: şi un stat liberal are scopuri, cel puţin scopul apărării cadrului libertăţilor, creării premiselor, inclusiv de natură educaţională, pentru ca acest cadru să fie funcţional.

A doua observaţie pe care aş face-o se referă la evaluarea învăţământului, educaţiei în general din România. La ora actuală e de bon ton să spui că ele sunt rele. E de bon ton să spui că totul este un dezastru.

Trebuie să amintim celor care vorbesc aşa câteva lucruri. În 1999, România era socotită, alături de Brazilia, în grupul celor două ţări cele mai dinamice în înfăptuirea reformelor. Se poate vedea evaluarea guvernului american, deci nu evaluare făcută nici pe Someş, nici pe Dâmboviţa, nici pe alt râu, se poate vedea în faptul că acea Conferinţă mondială a educaţiei, vroiam să zic Banca Mondială a Washington D.C, a trebuit să fie inaugurată de reprezentanţii Guvernului român de atunci şi ai Guvernului Braziliei, ceea ce era o notă excelentă. Pot să vă spun că Guvernul american, chiar secretarul pentru educaţie de atunci, era direct implicat în această organizare.

Doi – totuşi educaţia şi formarea profesională, cum se numea oficial, a fost primul capitol închis de România în negocierile de aderare deschise în decembrie ’99, la Bruxelles. Acesta e un merit al multor mii şi mii de oameni care au lucrat la performanţă.

Sigur, astăzi vedem că apar judecăţi de felul următor: diplomele din România vor fi valabile peste 20 de ani. Trec peste faptul că nici un demnitar al unui stat n-a făcut vreodată o astfel de declaraţie, cât e demnitar. Trec peste multe alt fapte, dar aş spune că într-o astfel de evaluare se vede cât de mult se ignoră chiar o bază juridică foarte clară. România este, har Domnului, încă la această oră, parte a acordurilor internaţionale de recunoaştere a diplomelor. În mod exact, acordul semnat în ’95, la Lisabona.

Doi – miniştrii români au încheiat multe acorduri de echivalare de diplome, de recunoaştere automată a diplomelor cu foarte multe ţări. Nu mai amintesc împrejurarea evidentă că absolvenţii români nu sunt descalificabili, cum face această apreciere, că ei sunt, în lume, mulţi, mulţi, foarte mulţi, foarte buni. Evident, ca în orice altă ţară, sunt oameni cu pregătire diferită, pot fi şi eşecuri, dar nu aceasta este problema. În definitiv, Germania are acum o vastă acţiune de verificare a tezelor de doctorat. A căzut deja ministrul apărării pentru trei citate din prefaţă, pe care nu le-a semnalat că sunt citate. Mă rog, dacă la noi s-ar intra în doctoratele echivalenţilor ne vom trezi nu cu trei fraze, ci cu pagini întregi preluate din alte lucrări, fără a se cita. Va cădea probabil un vicepreşedinte la Parlamentul European din acelaşi motiv.

La noi, lucrurile sunt mult mai spumoase, dar, din păcate, la noi se consideră că încă nu se ştie ce este plagiatul. Sigur, spun aceasta pentru a naturaliza oarecum discuţia şi din România şi a ieşi din această discuţie în care totul e ştampilat ca fiind negru, totul e ştampilat ca fiind corupt.

Eu nu o să preiau toate datele care sunt cuprinse în programul nostru. Aş face o observaţie de început şi anume, după ce doamna Andronescu a prezentat datele operaţionale, desigur programul USL are şi o parte mai conceptuală, o parte, aş spune, sistematică. În definitiv, trebuie să fim clari mereu. Noi trebuie să venim în faţa populaţiei cu programe, iar un program înseamnă o concepţie, înseamnă asumarea sistematică a unor opţiuni, şi nu doar observaţii făcute marginal sau pe anumite capitole. Toată lumea are idei, problema este să articulăm, desigur, ideile într-o concepţie care, aşa cum spunea liderul Crin Antonescu, este asumată apoi de către alianţa noastră, este asumată de către Uniunea Social Liberală.